Alla inlägg av Administrator

Rectificare program:

1. La Örebro

Anunțăm pe această cale enoriașii din Örebro că slujba programată pentru sâmbătă 25 septembrie va fi oficiată în sâmbăta următoare, 2 octombrie.

2. La Stockholm

Slujbele programate la Stockholm în datele de 19 septembrie; 14 octombrie și 12 decembrie se anulează pentrucă biserica este ocupată cu alte activități.

Cei care iau cunoștință de acest mesaj sunt rugați să-și anunțe și prietenii sau alte persoane interesate de programul nostru liturgic. Vă mulțumim tuturor pentru sprijin.

Oficiul parohial

Höst 2021

SLUJBELE BISERICEȘTI  din TOAMNA ANULUI 2021

la Parohia Ortodoxă Română”Sf. Gheorghe” din Stockholm:

La Stockholm, Matteus Lillkyrkan, Vanadisvägen 35

Utrenia și Sf. Liturghie                                                     Priveghere/Denii/Sf.Maslu                                                                                                                                                                                                                     

Orele 9,00 – 12,30                                                                      Orele 17,30 – 19,30


Iulie – 4, 11, 18, 20, 25

August – 1, 6, 8, 15, 22, 29
Septembrie – 8, 12, 14, 19, 26 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3, 10, 17, 24
Octombrie –  10, 14, 17, 24, 26, 30, 31 . . . . . . . . . . .  . .1, 8, 15, 22, 29
Noiembrie – 8, 14, 21, 28 .  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5, 12, 19, 26
Decembrie – 6, 12, 19, 25,  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

La LINKÖPING, Tomaskyrkan, Rekrytgatan 1, Linköping

31 iulie; 14 august; 18 sept; 16 octombrie; 20 nov. și 18 decembrie.

La VÄSTERÅS, Meditationsrummet på Kyrkbacken:


5 septembrie;  3 octombrie; 7 noiembrie;  5 și 26 decembrie.

La ÖREBRO, Björkrisvägen 18 (Gode Herdens Kapell) i Brickebacken C

 28  august; 4 și 25 septembrie; 23 octombrie și 27 noiembrie.


Sf. Maslu la spitalul Karolinska din Huddinge:

27 august; 24 septembrie; 29 octombrie și 26 noiembrie

Oficiul Parohial:  Pr. Toader Doroftei

Mobil: 0736-000 337  Email: bors.td@hotmail.com

Relaxarea restricțiilor

Către toți enoriașii Parohiei ”Sf. Gheorghe”

din partea de nord-est a Suediei

Dragii mei,

Am fost înștiințat că de la 1 iunie 2021 restricțiile se relaxează și nu mai suntem limitați la numărul de 8 persoane la slujbele noastre bisericești. Ni se permite să fim până la 50 de persoane, dacă și biserica este suficient de mare pentru a nu se produce nici un fel de îmbulzeală. Biserica noastră din Stockholm este mică, dar vom pune un difuzor afară, fiind vară, și vom putea fi prezenți mai mulți, evitând în același timp aglomerația.

În continuare, și în luna iunie vom face slujbe tot numai la Stockholm, în fiecare duminică și sărbătoare, dimineața destul de devreme, dar, dacă va fi nevoie, vom rămâne în rugăciune și după orele 11 sau 12.

Pentru luna iulie, fiind vreme de concedii, nu am programat slujbe.

Începând cu luna august 2021 vom reveni la programul liturgic normal –  sperând că nu mai apar alte valuri ale pandemiei – și vom săvârși cu regularitate slujbele atât la Stockholm cât și în celelalte localități unde am slujit până acum: Linköping, Västerås și Örebro. Voi face un program pe care am să vi-l comunic din vreme, cu datele și adresele respective, Program pe care îl vom publica și aici pe Pagina noastră de internet la rubrica ”Programul slujbelor”.

Vă mulțumesc încă o dată, tuturor, pentru grija, înțelegerea și responsabilitatea de care ați dat dovadă în această perioadă de restricții. Cei care ați plecat acasă, cu inima grea, că nu puteți rămâne la slujbă până la sfârșitul Sfintei Liturghii, să fiți încredințați că sufletele dvs. au rămas în biserică. Dacă în toată această perioadă de restricții au fost prezenți la slujbă, fizic, numai 8 persoane, doar cei care au fost la biserică știu; Însă câți au fost prezenți sufletește numai Dumnezeu știe.

Bunul Dumnezeu să ne ajute să ne întâlnim cu toții în Împărăția Sa cea cerească.

Vă îmbrățișez pe toți, cu toată prețuirea și dragostea,

Preotul Toader

Serbarea Paștelui 2021

Către toți enoriașii Parohiei ”Sf. Gheorghe”

din partea de nord-est a Suediei

Serbarea Paștelui în vremi cu restricții

Dragii mei,

Biserică Ortodoxă Universală sărbătorește Paștele anul acesta în data de duminică 2 mai. Constrânși de restricțiile impuse prin Legea Pandemiei, nu putem fi mai mult de 8 persoane în același timp și pe același loc. Vă rog să citiți https://www.krisinformation.se/ . Prin urmare, dacă în anii precedenți erau prezenți la Înviere 400 sau 500 de persoane, anul acesta nu mai putem fi nici măcar 50, cât ni s-a permis să fim anul trecut.

Până acum am avut la Stockholm biserica mereu deschisă și am săvârșit cu regularitate slujbe în fiecare duminică și sărbătoare. Personal am venit foarte devreme la biserică și enoriașii noștri, asumându-și toată responsabilitatea, au plecat îndată ce numărul celor prezenți a fost mai mare de opt. Le mulțumesc din toată inima pentru că în felul acesta am putut continua slujba fără nici un fel de presiune psihică. Toți avem răspunderea să nu sfidăm restricțiile sanitare. De sănătate toți avem nevoie și toți suntem datori s-o păstrăm.

Pentru a evita aglomerația în noaptea de Paști, am întocmit următorul program pentru Săptămâna Patimilor: – Denii în fiecare seară la orele 18 cu începere de luni, 26 aprilie;

  • Joi, 29 aprilie, săvârșim și slujba de dimineață, Liturghia Sf. Vasile cel Mare. Eu sunt foarte devreme la biserică și spovedesc și împărtășesc și înainte și după Sf. Liturghie. Seara este Denia celor 12 Evanghelii.
  • Vineri seara Prohodul. Nu înconjurăm biserica.
  • Sâmbătă dimineața, începând cu ora 7, sunt la biserică și spovedesc și împărtășesc pe toată lumea. Nu plec de la biserică înainte de orele 13. Cei care vin sâmbătă dimineața pot lua și pungile cu pâine binecuvântată de Paști, pentru ei și pentru familiile lor, ca să nu mai aglomereze prezența din noaptea de Paști. Nu lăsați împărtășirea pentru noaptea de Paști, căci atunci nu va mai fi timp pentru împărtășire. De aceea sunt la biserică și joi și sâmbătă dimineața pentru a evita aglomerația din Noaptea de Paști.

Așadar, în noaptea de Paști începem slujba ca de obicei la miezul nopții. Eu împreună cu domnii cântăreți vom face toate cele după rânduială, iar enoriașii noștri sunt rugați să păstreze distanța, să nu fie mai mult de 8 persoane în același loc și, după ce au luat Lumina și pâinea binecuvântată de Paști, să se retragă pentru a oferi posibilitate altor 8 persoane să se roage câteva minute, să ia Lumina și Paștele și tot așa, pe rând, pentru ca în felul acesta toți să poată fi prezenți la Slujba Învierii. Dar maxim 8 persoane simultan pe același loc.

Dumnezeu vede efortul nostru, al tuturor, și jertfele pe care toți enoriașii noștri le fac și nu ne va lăsa fără răspuns. Vom trece cu bine și peste această perioadă.  Nu vă temeți! Dumnezeu este cu noi! Hristos a înviat!

Vă îmbrățișez pe toți cu toată  prețuirea și dragostea,

Pr. Toader

Sărbătoarea și Timpul în perspectiva Veșniciei

„Genom korset kom glädje i hela världen…” och inte bara till vissa människor som deras personliga och privata glädje. Än en gång måste det sägas: Om kristendomen vore ren mystik, ren eskatologi, skulle det inte behövas några helger eller högtider. Den heliga själen skulle hålla sin hemliga högtid skild från världen i samma mån som den kunde frigöra sig från tiden. Men glädjen gavs Kyrkan för världen skull, för att Kyrkan skulle vittna om den och omforma världen genom glädje. Detta är de kristna festernas „funktion” och meningen med att de hör tiden till.

För oss som lever idag är påsk och pingst, för att nu begränsa oss till de två första och grundläggande festerna, som ger det kristna året dess sanna innebörd, först och främst den årliga åminnelsen av två händelser i det förflutna: Kristi uppståndelse och den Helige Andes utgjutande. Men vad menas då med att påminna sig, med att ”åminna”? Är inte hela Kyrkans liv en ständig påminnelse om Kristi död och uppståndelse? Är det inte meningen med hela dess liv att vara en manifestation av den Helige Ande? I den ortodoxa kyrkan är varje söndag en uppståndelsedag och varje eukaristi en pingst. Uppfattningen av festerna som historiska erinringar, en uppfattning som så småningom spred sig efter Konstantin den stores tid, innebar i själva verket en förvandling av deras ursprungliga innebörd och medförde, hur egendomlig det än må synas, att man skilde dem från deras levande samband med den verkliga tiden.

I Australien firas t.ex. påsk på hösten, och ingen tycks finna detta egendomligt, eftersom den kristna kalendern har förståtts som ett system av heliga dagar, som skulle iakttas inom tiden, d.v.s. bland de ”profana” dagarna men utan något särskilt samband med dem.

Men om urkyrkan antog, eller snarare fortsatte som sina egna de stora judiska högtiderna påsk och pingst, så skedde detta inte, därför att de påminde Kyrkan om Kristi uppståndelse eller Andens utgjutande (minnet av detta var ju själva kärnan i kyrkans liv), utan därför att de t.o.m. före Kristi födelse innebar förkunnandet, bebådandet av den erfarenhet om tiden och om livet i tiden, som kyrkan uppenbarade och fullkomnade. De var för att använda en annan bild råmaterialet till det tidens sakrament som kyrkan skulle utforma. Vi vet att båda festerna uppstod som årliga firanden av våren och naturens förstlingsfrukter. I detta avseende var de uttryck för festen just som människans glädje över livet, över att världen återvänder till livet igen efter vinters död och återigen ger människan mat och livskraft. Det är mycket betydelsefullt att denna högst ”naturliga”, allt omfattande och universella fest, nämligen livets egen, blev utgångspunkten och faktiskt grundvalen för den långa omvandlingen av innebörden i festen och upplevelen av den. Det är också lika betydelsefullt, att varje nytt utvecklingsskede i denna omvandling inte avskaffade och helt enkelt ersatte det föregående, utan gav det för varje gång en allt djupare och större mening, till dess hela processen fullbordades i Kristus själv. Den naturliga tidens mysterium, träldomen under vinter och vårens befrielse, fullbordades i tidens mysterium som historia: slaveriet i Egypten och befrielsen in i det utlovade landet. Den historiska tidens mysterium förvandlades till den eskatologiska tidens mysterium, vilket innebär en övergång, en exodus in i frälsningens och återlösningens yttersta glädje, en rörelse mot Guds rikes fullkomning. När Kristus, ”vårt påsk lamm”, (1 Kor. 5:7) här på jorden genomförde sin bortgång till Fader, gick han in i och uppfyllde allt detta, hela tidens rörelse i alla dess dimensioner. Och på den ”sista stora pingstdagen” invigde han den nya tiden, Andens nya ”eon”.

Påsken är alltså inte en erinran om något som har hänt utan är varje år fullbordandet av tiden själv, av vår vanliga, verkliga tid. Vi lever nämligen fortfarande med dessa samma tre tidsdimensioner: i naturens värld, i historiens värld och i väntans värld. I var och en av dem befinner sig människan i ett hemligt sökande efter glädje, d.v.s. efter en slutlig mening och fullkomning, efter en slutlig fullbordan av något, som hon inte finner. Tiden pekar alltid mot en fest, mot en glädje som den inte själv kan ge eller förverkliga. Så starkt behov av en mening har tiden, att den själv blivit en form och en blid av – meningslöshet.

Men påsknatten ger denna mening. Och den ges inte genom ”förklaringar” eller ens som en ”påminnelse” utan som en glädjegåva, glädjen att ha del i Guds rikes nya tid. Vill man vara med om detta, skall man gå in i en ortodox kyrka på påsknatten, sedan processionen har gått runt kyrkan och stannat i mörkret utanför den stängda porten. Nu öppnas dörrarna med ropet: ”Kristus är uppstånden!” Påskfirandet har börjat. . . Den enda verkligheten är glädje, och denna glädje är en gåva.

Alexander Schmemann, För världens liv, ss 47-49

* * * * * * * * * * * * * * * * * * *

”Prin cruce bucurie a răsărit la toată lumea” și nu doar pentru anumiți oameni ca o bucurie privată sau personală. Trebuie spus încă o dată:  Dacă creștinismul ar fi doar mistic sau eshatologic, nu ar avea nevoie de sărbători sau praznice. Sufletul sfânt și-ar păstra în taină sărbătoarea sa, ferit de lume, la fel cum s-ar elibera și de timp. Dar bucuria a fost dată Bisericii pentru lume pentru ca Biserica să mărturisească și să transforme lumea prin bucurie. Aceasta este ”funcția” sărbătorilor creștine și rostul pentru care ele se săvârșesc în timp.

Pentru noi care trăim astăzi Paștele și Cinzecimea, ca să ne limităm doar la primele două sărbători fundamentale, care dau anului bisericesc adevăratul său sens, sunt, în primul rând, amintirea anuală a două evenimente ce au avut loc în trecut: Învierea lui Hristos și Pogorârea Duhului Sfânt. Dar ce însemnă a ne ”aminti” sau a ”fixa aceasta în memorie”? Nu este întreaga viață a Bisericii o permanentă amintire a morții și învierii lui Iisus Hristos? Nu tocmai acesta este sensul ca întreaga viață a Bisericii să fie manifestarea Duhului Sfânt? În Biserica Ortodoxă fiecare duminică este o zi a Învierii și fiecare Euharistie este o Pogorâre a Duhului Sfânt. Concepția că sărbătorile sunt niște comemorări istorice, părere ce s-a răspândit cu începere din timpul lui Constantin cel Mare, a însemnat de fapt o denaturare a sensului originar și a produs, cât de ciudat poate aceasta să pară, despărțirea lor de legătura vie cu timpul real.

În Australia, de sx. Paștele se sărbătorește toamna și nimănui nu-i pare aceasta anormal deoarece calendarul creștin este înțeles ca un sistem de zile sfinte care sunt sărbătorite în timp, adică printre zilele ”profane”, dar fără a avea vreo legătură specială cu acestea.

Dar dacă Biserica primară a adoptat, sau mai degrabă a continuat să considere marile praznice iudaice – Paștele și Cincizecimea – ca pe ale sale proprii, aceasta nu s-a întâmplat pentrucă ele aminteau Bisericii despre Învierea lui Hristos sau Pogorârea Duhului Sfânt (memoria aceasta constituia desigur însăși esența vieții Bisericii), ci pentrucă acestea chiar înainte de nașterea lui Hristos aveau un sens de precuvântare, de prevestire a experienței timpului și a vieții în timp, experiență pe care Biserica a revelat-o și a desăvârșit-o. Acestea erau, pentru a foslosi o altă imagine, materia primă din care Biserica urma să modeleze taina timpului. Știm că ambele praznice au apărut ca serbări ale primăverii și primelor fructe ale naturii. În această privință ele erau expresia praznicului pe care omul îl serba ca bucurie a vieții, revenirea lumii la viață după moartea iernii și posibilitatea ca omul să primească din nou mâncare și forță de viață. Este foarte important că acest praznic de maximă ”naturalețe” și cuprindere universală, a vieții însăși, a devenit punctul de plecare și piatra de temelie a unei lungi transfigurări a sensului sărbătorii și conceptului despre ea. De asemeni este important că  fiecare nou nivel de dezvoltare a acestei transfigurări nu a desființat sau înlocuit pe precedentul, ci de fiecare dată i-a dat un sens mai mare și mai adânc până când întregul proces a fost desăvârșit în Hristos Însuși. Taina timpului natural , sclavia din timpul iernii și eliberarea din primăvară s-a împlinit în taina timpului ca istorie: sclavia din Egipt și eliberarea în Țara făgăduinței. Taina timpului istoric este împlinită în taina timpului eshatologic, ceeace înseamnă o trecere, un exod spre ultima bucurie a iertării și a mântuirii, o mișcare desăvârșită spre Împărăția lui Dumnezeu. Când Hristos, ”Mielul nostru Pascal” (1 Corinteni 5:7), aici pe pământ a săvârșit plecarea Sa la Tatăl, a intrat și a împlinit totul, toată mișcarea timpului în toate dimensiunile sale. Și în ”ultima marea zi a Cincizecimii” a inaugurat noul timp, noul ”eon” al Duhului Sfânt.

Paștele nu este așadar o comemorare a ceva care a avut loc, ci este, în fiecare an, împlinirea timpului însuși, a timpului nostru obișnuit, timpul real. Adică noi  încă mai trăim cu aceleași trei dimensiuni ale timpului: în lumea naturii; în lumea istoriei și în lumea așteptării. În fiecare din acestea omul se află într-o căutare tainică a bucuriei, adică sensul final și perfecțiunea, o împlinire completă a ceva, pe care nu o găsește. Timpul indică mereu spre o sărbătoare, spre o bucurie pe care el însuși n-o poate da sau împlini. Timpul are o nevoie atât de puternică de sens încât el însuși a devenit o formă și o imagine a nonsensului.

Dar noaptea Paștelui oferă acest sens. Și acesta nu se dă prin ”declarații” sau prin ”memento”, ci ca un dar de bucurie, bucuria de a avea parte în noul timp al Împărăției lui Dumnezeu. Cine vrea să aibă parte de aceasta să meargă într-o biserică orotodoxa în noaptea de Paști, după procesiunea care a avut loc în jurul bisericii și oprirea în întunerec în fața porților închise. Acum se deschid ușile cu exclamația: ”Hristos a înviat!” A început Sărbătoarea de Paști . . . . . .

Singura realitate este bucuria. Și bucuria aceasta este un dar . . .

Alexander Schmemann, Pentru viața lumii, Sundbyberg, 2005, pp.47-49

Traducere, Pr. T.D.

Legea pandemiei și programul slujbelor

Dragii mei,

Cu toată evlavia și smerenia de care sunt capabil, rog pe bunul Dumnezeu să reverse în casele, familiile și viețile dvs. belșug de har și de binecuvântare. Fie ca în noul an în care am intrat să ne putem bucura cu toții de o viață normală și toate încercările și temerile molimei să rămână doar ca o amintire neplăcută.

Deocamdată, însă, mai avem de răbdat pentrucă, așa cum știți cu toții, începând de ieri (10 ianuarie 2021) a intrat în vigoare în Suedia ”Legea Pandemiei”. În ceea ne privește, avem de respectat în continuare aceleași restricții care erau în vigoare și mai înainte. Doar că atenționarea este ceva mai severă! Din această cauză nu am mai programat nici o slujbă la niciuna din filialele Parohiei, ci săvârșim numai la Stockholm Sf. Liturghie, în fiecare duminică și sărbătoare. Începem mult mai devreme dimineața; eu sunt la biserică și înainte de ora 7. Fac Proscomidia, spovedesc și împărtășesc pentru ca cei care vin întâi să poată elibara locul pentru celalți care vin pe parcurs. Noi nu putem să facem diferențiere între enoriși și să ținem ordine. Trebuie să ne concentrăm atenția pe conținutul rugăciunilor și slujbelor pe care le săvârșim.

Apelăm deci la responsabilitatea fiecăruia să aveți grijă să nu fim mai mult de 8 persoane în același timp în biserică. După ce terminăm Sf. Liturghie eu rămân pe loc și vă primesc pe fiecare în parte. Cu calm, cu răbdare și nădejde! Vom trece cu bine și de aceste greutăți! După pandemie vom reveni la viața normală și vom programa slujbe la toate filialele Parohiei. Nu vă temeți !!!

Cu toată prețuirea și dragostea,

Pr. Toader

Mesaj de Crăciun

MESAJ DE CRĂCIUN ȘI DE ANUL NOU 2021

PROGRAMUL SLUJBELOR

”Bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic:

Bucurați-vă! . . . Domnul este aproape”. (Filipeni 4, 4-5)

Dragii mei,

Pentru timpul de pandemie ce s-a abătut asupra noastră, alegerea acestui indemn al Sf. Apostol Pavel, ca temă de mesaj, ar putea părea unora ca neadecvată. Dar, de fapt, bucuria nu este doar tema perenă a unui discurs plin de înțelpciune, ci este invitația pe care Dumnezeu o face omului prin harul Său, este statutul specific creștinului desăvârșit. Conștientizând starea de har în care Dumnezeu Însuși ne-a așezat prin Iisus Hristos, a Cărui Naștere tocmai ne pregătim să o sărbătorim, nu ne va dispărea bucuria din inimi, din inima aceea în care sălășluiește Hristos, indiferent de vremurile de exuberanță sau de restriște prin care trecem.

Nu am studiat istoria pandemiilor, dar am găsit la Pr. Nicolae Steinhardt, citându-l pe Léon Daudet că ”epocile istorice au bolile lor proprii. Exemple: evul mediu – ciuma; secolul XVI – sifilisul; seclul XIX – tuberculoza; secolul XX – cancerul”. Acum a venit CORONA. Unii nu cred în existența virusului, alții spun că este o invenție de laborator. Fiind contemporani cu această maladie cred că în primul rând ni se cere prudență. A fi curajos nu înseamna a fi nesăbuit. A aprecia și respecta competențele și responsabilitățile semenului constituie una din marile calități umane. Cu atât mai mult cu cât nu putem fi ”specialișit” în toate domeniile. Citez din nou din Pr. N. S. ”Cred că au și păcatele viciile lor specifice. Unele, desfrânarea; altele, lăcomia; ori setea de cuceriri, cruzimea, etc. În veacul al XX-lea pare să predomine păcatul de angelism, dorința de a realiza perfecțiune absolută. Convingerea deținerii unicei formule a fericirii duce la dreptul de a o impune prin orice mijloace…. Păcatul de angelism, a cărui inevitabilă consecință este intoleranța, contrazice, terfelește esențiala însușire a omului: libertatea, consacrată de Hristos Iisus atât cât privește respectarea ei de către divinitate (Stau la ușa inimii și bat) cât și ca supremă făgăduință (dezrobirea din păcat va va face liberi)”. (Jurnalul Fericirii).

Datorită restricțiilor pe care le cunoașteți am programat – deocamdată pentru ianuarie 2021 – slujbe numai la Stockholm, în fiecare duminică și sărbătoare, la ora 7 dimineața. Spovedesc și împărtășesc, fac Proscomidia, Ceasurile și Sf. Liturghie. Cei care vin mai întâi se retrag pentru a oferi posibilitate și noilor veniți să se roage, să se împărtășească, să ia anaforă și binecuvântare, fără a depăși în biserică numărul de 8 persoane simultan. Eu stau până la sfârșit ca să-i pot primi pe toți cu toată prețuirea și dragostea. Dumnezeu, care vede râvna și credința fiecăruia, nu va lăsa pe nimeni nerăsplătit.

Vă rog să primiți din partea mea, a familiei și a Consiliului Parohial calde urări de sănătate și bucurie, Sărbătoarea Nașterii Domnului să aducă mângâiere în sufletele noastre, iar  Anul Nou să insemne pentru toți un an binecuvântat de Dumnezeu cu pace și bunăvoire între oameni. LA MULȚI ANI 2021!

Preot Toader Doroftei

ANULARE DE SLUJBĂ

Dragii mei,

Datorită unor simptome de virus, deocamdată ușoare, sunt nevoit să contramandez slujba de la Stockholm de mâine, 13 decembrie 2020.

Să sperăm că până duminica viitoare mă voi face bine și ne vedem din nou.

Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Cu toată prețuirea și dragostea,

Pr. Toader

Anunț important – Restricții

Către toți enoriașii

Parohiei ”Sf. Gheorghe”

Din partea de nord-est a Suediei

Dragii mei,

Rog pe bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toți cu sănătate, pace, bucurie și toate cele de folos în casele și în familiile dvs.

Presupun că majoritatea sau chiar toți dintre dvs. sunteți la curent cu ultimele hotărâri ale Autorităților de Stat și Sanitare din Suedia privind restricționarea adunărilor publice la 8 persoane. Adunările noastre publice au caracter religios și în restricția de 8 persoane se are în vedere inclusiv personalul slujitor (preot, cântăreț). Restricția a intrat în vigoare pe 24 noiembrie. Pană la această dată o mare parte dintre enoriașii noștri din Stockholm, din cauza spațiului redus din biserică, au îndurat frigul și ploaia stând afară și ascultând slujba la difuzoare. Acest efort și jertfă nu mai este posibil pentrucă în numărul de 8 persoane sunt incluși toți participanții la slujbă, fie în biserică, fie afară. Prin urmare, până când vor fi ridicate aceste restricții, am hotărât următoarele:

     – La Stockholm: Vom începe slujba și mai devreme decât până acum. Facem Proscomidia și pomenirile de la orele 6:00, iar Sf. Liturghie începem în jur de ora 7:00 dimineața. Pe la ora 9:00 cel mai târziu se încheie Sf. Liturghie. Nu are rost să vă grăbiți ca să ajungeți așa de devreme pentrucă oricum nu puteți intra în biserică mai mult de 8 persoane. Cei care au participat deja la Sf. Liturghie și s-au împărtășit pleacă acasă, iar eu rămân și îi primesc pe cei care vin ulterior, pe rând, nu mai mult de 8 persoane o dată. Între timp spovedesc și împărtășesc pe cei pregătiți, alții aprind o lumânare și se roagă în mod particular, iau anafură și pleacă împăcați acasă lăsând locul altora să se roage în liniște. Aici se vede solidaritatea, generozitatea și grija față de semen, care se întoarce în inima fiecăruia ca un val cald de mângâiere și pace. Să nu aduceți nimic de mâncare la biserică în toată această perioadă. Evitați orice apropiere sau contact direct între persoane.

     – La Örebro: Săvârșim ultima slujbă din acest an pe 29 noiembrie. Este valabilă și se aplică și acolo regula de 8 persoane.

     – La Västerås: Săvârșim Sf. Liturghie în data de 5 decembrie. 8 persoane. Slujba programată la Västerås în data de 27 decembrie se anulează. Atât la Örebro cât și la Västerås persoanele care ajung după terminarea Sf. Liturghii sunt binevenite să se spovedească și să se împărtășească.

      – La Linköping nu se mai săvârșește anul acesta nici o slujbă.

Vă rog să primiți aceste anunțuri cu calm, cu liniște și fără nici un fel de panică. Tot ce ni se poate întâmpla este îngăduit de Dumnezeu, iar Dumnezeu ne iubește. Despre aceasta să nu aveți nici un dubiu. Fiind absorbiți în totalitate de dragostea Lui nu ni se poate întâmpla decât binele. Vom reveni cu noi anunțuri atunci când se vor ridica restricțiile.

Vă îmbrățișez pe toți cu toată prețuirea și dragostea,

Pr. Toader Doroftei

PS. Vă rog respectos să distribuiți acest mesaj tutoror celor interesați. Cu mulțumiri.