RETROSPECTIVE, PREZENT ȘI PERSPECTIVE

Notă

Trimit un rezumat al acestei prezentări succinte la multe din adresele pe care le presupun a fi ale enoriașilor Parohiei Ortodoxe Române ”Sf. Gheorghe” din nord-estul Suediei. Dat fiind situația incertă privind apartenența la Parohie a multor ortodocși români, din Stockholm îndeosebi, rog pe cei care primesc aceste rânduri, sau pe altă cale iau cunoștință de ele, să-și confirme într-un fel apartenența la parohia noastră, sau să ne sesizeze că țin de altă parohie, pentru a nu-i mai păstra în evidențele noastre ca enoriași. Mulțumim pentru bunăvoință.

RETROSPECTIVE

1. Preoți și locașuri de închinare la Stockholm

Prima slujbă românească în Suedia s-a oficiat în noaptea de Sf. Paști, duminică 18 aprilie 1971 în orașul Göteborg. Preot slujitor a fost prof. dr. Alexandru Ciurea, ajutat la strană de doctorandul Constantin Iana de la Strassbourg. Aceiași slujitori au oficiat în lb. română utrenia și Sf. Liturghie, în Biserica Mare din Stockholm – Storkyrkan – în Duminica Tomii, 25 aprilie și în Duminica Mironosițelor, 2 mai 1971.

După acest prim contact cu unii români din Stockholm, Göteborg și Växjö și cu autoritățile civile și bisericești din Suedia, în urma numirii de către Patriarhul Justinian ca Paroh al acestei unități bisericești în formare, Pr. Prof. Alexandru Ciurea, împreună cu un comitet de inițiativă, fonda la 1 noiembrie 1971 PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN SUEDIA / RUMÄNSKA ORTODOXA FÖRSAMLINGEN I SVERIGE.

Cât timp a funcționat în Suedia ca paroh, părintele Alexandru Ciurea a slujit la Stockholm în capela cimitirului din Huddinge, ajutat la strană până în 1976 de drd. Ștefan Sandu și apoi de drd. Mihai Radu, care, la 18 martie 1978 a fost hirotonit preot de către Episcopul Lucian Făgărășanul, în Catedrala luterană din Lund, pe seama Parohiei nou înființate în sudul Suediei. La 1 aprilie 1978 Pr. Alexandru Ciurea se retrăgea la pensie și în locul său este numit drd. Ștefan Sandu, pe atunci paroh la Göteborg. Părintele Ștefan Sandu a mai slujit un timp în capela cimitirului din Huddinge, iar de la 25 noiembrie 1979 a început să slujească întru-un local al Bisericii Evanghelice din Sveavägen 36, plătind o chirie lunară de 150 krs.

La data de 2 iulie 1981 Pr. Ștefan Sandu se retrage definitiv în România lăsându-l ca suplinitor pe Pr. Mihai Radu de la Malmö. Acesta, considerând că localul din Sveavägen nu este cel mai potrivit pentru slujbele ortodoxe, a găsit, prin bunăvoința colegului său de doctorat George Perry, secretarul pentru relațiile externe ale Arhiepiscopului de Uppsala, o nouă biserică în Stockholm – Adolf Fredrik.

La 7 decembrie 1981 s-a prezentat la post noul titular al Parohiei din Stockholm, Părintele Anton Poșircă, care a continuat să slujească în aceeași biserică, până la pensionare. Din motive de sănătate și vârstă, Pr. Anton Poșircă cere, în repetate rânduri, retragerea sa la pensie începând cu 12 octombrie 1989 și trimiterea unui preot înlocuitor. În locul său a fost numit subsemnatul, prezent la post la data de 28 aprilie 1990.

Biserica Adolf Fredrik fiind foarte solicitată de parohia suedeză proprietară, aveam mari dificultăți în desfășurarea slujbelor noastre bisericești. Biserica ni se oferea începând cu orele 14 după amiază, dar și atunci eram limitați la cel mult o oră și jumătate deoarece deja la orele 15.30 erau programate concerte sau alte activități și dacă noi aveam de săvârșit un parastas, botez sau alte servicii în parohia noastră nu le mai puteam efectua. Din 1991 s-a solicitat parohiei noastre și chirie pentru sală și biserică, precum și retribiția unui supraveghetor – vaktmästare – astfel că numai pentru slujba Prohodului și a Învierii din noaptea de Paști 1991 parohia noastră a plătit suma de 3945 krs.

Din mila lui Dumnezeu și cu bunăvoința Parohului STEN ANDRAE (+2001, Dumnezeu să-l odihnească în pace), începând cu septembrie 1991 și până azi, beneficiem, aproape în exclusivitate, de ospitalitate în biserica mică a Parohiei Matteus – Lillkyrkan – Vanadisvägen 35, Stockholm. Aici se oficiază cu regularitate, în fiecare duminică și sărbători utrenia și Sf. Liturghie de la orele 9 la 12:30, urmate de parastase, botezuri, cununii, etc. Slujba vecerniei urmată de priveghere și acatist, înlocuite uneori de Sf. Maslu, spovedanii ș.a, se săvârșesc vineri seara după orele 18. Biserica mică – Lillkyrkan – are o capacitate de 84 de locuri pe scaune, dar la sărbătorile mari, la hram, în noaptea Învierii ș.a. ni se oferă biserica mare, care are o capacitate de 800 de locuri. Pentru diferite ocazii cum ar fi festivități prilejuite de hram, botezuri, cununii, putem folosi una din sălile parohiale, dacă nu sunt ocupate de gazde în zilele respective.

Despre celelalte filiale care aparțin de Parohia Ortodoxă Română din Stockholm precum și despre celelalte parohii de sine stătătoare – Göteborg și Malmö – cu filialele lor, care, toate împreună formează Biserica Ortodoxă Română din Suedia și Scandinavia, se poate citi în ”Scurta prezentare” istorică din această pagină electronică sau alte referiri istorice ale parohiilor respective.

2. Lucrarea pastoral – liturgică și misionară.

Principala datorie și responsabilitate a preotului în parohie, ca de altfel menirea supremă a Bisericii în lume, este stabilirea și re-stabilirea legăturii omului cu Dumnezeu în vederea dobândirii mântuirii sufletului. ”Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, dar sufletul și-l va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Mt. XVI, 26;) De aceea prima noastră grijă este să ne adunăm pentru a ne ruga împreună, încredințați fiind de cuvântul Mântuitorului ”Că unde sunt doi sau trei adunați întru numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”. (Matei XVII, 20).

Începuturile lucrării misionare pe aceste meleaguri scandinave au fost dificile. Și nici astazi nu putem spune ca sunt tocmai ușoare. Pentru mine, ca preot slujitor, mărturisesc ca nu cutez a afirma că mi se pare ușor sa călătoresc multe sute de km. pentru a oficia o Sf. Liturghie și utrenia împreună doar cu 4-5 persoane (uneori mai mulți, alteori mai puțini). Este adevărat că puterea și bucuria o primim de Sus, de la Dumnezeu, dar când împărtășim această bucurie între noi, cu toții întreolaltă, fiecare devine oglindă și cristal strălucitor ce reverberează și înmulțește lumina ce s-a aprins în sufletul lui. Razele divine venite de sus în inimile noastre ne încălzesc mai bine dacă sunt reflectate de la semen spre noi, la fel și cele pe care noi le reflectăm din propriile noastre inimi spre inimile semenilor noștri. De aceea ne îndeamnă Iisus Hristos să fim ”doi sau trei”, adică mulți, adunați întru numele Lui, ca să ne putem încălzi cu toții de la căldura Sa divino-umană.

Nu s-a făcut o statistică a tuturor serviciilor divine pe care le-au săvârșit în primii ani preoții misionari ai celor trei parohii ortodoxe române din Scandinavia și este greu de căutat în toate arhive parohiale pentru a documenta această lucrare având în vedere că preotul este chemat s-o ”facă”, nu s-o ”documenteze”. Dar privind retrospectiv la cei 40 de ani care au trecut de la începuturile lucrării pastoral misionare a Bisericii Ortodoxe Române în Scandinavia și comparând cu datele pe care, de câțiva ani buni, (21, de când sunt eu la Stockholm) le avem însemnate, cu deosebită minuțiozitate, în arhivele noastre, pot afirma, cu o aproximație foarte aproape de realitate, că s-au oficiat în această perioadă în Scandinavia peste 12.000 (douăsprezece mii) de servicii religioase publice în limba română. La aceste 12.000 de servicii religioase publice, deși uneori s-a întâmplat să participe doar 4-5 persoane, de cele mai multe ori au fost 15-20 sau chiar câteva sute și calculând o medie ajungem la impresionanta cifră de 360.000 (Trei sute șaizeci de mii). Pare mult, dar pentru o perioadă de 40 de ani nu-i o cifră mare; atât doar că am putea aduce scuza că nu sunt prea mulți români ortococși stabiliți pe aceste meleaguri.

Afară de serviciile religioase publice există consemnate în registrele matricale ale celor trei parohii, de la începuturile lor și până astăzi, 1 decembrie 2011, un număr de 1411 botezuri; 281 cununii și 512 înmormântări. Vizitele la închisori, spitale, azile de bătrâni, în casele enoriașilor tineri sau vârstnici, convorbirile particulare, spovedaniile etc. etc., nu sunt înregistrate nicăieri. Ar putea să depășească cu mult numărul celor consemnate mai sus. Toate acestea constituie ”secerișul cel mult” din ”Ogorul Domnului” la care și-au dat osteneala șapte preoți: ALEXANDRU CIUREA, ANTON POȘIRCĂ, IOAN STĂNCULESCU, ȘTEFAN SANDU, MIHAI RADU, CULAI ENACHE și subsemnatul. Primii trei au plecat dintre noi în lumea cea veșnică. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Al patrulea s-a întors de mult la catedra universitară din București. Am mai rămas ultimii trei să ne pregătim de drumul cel mare pentru a ne întâlni cu confrații slujitori acolo Sus, iar trupurile noastre vor face companie, aici în pământ scandinav, fraților și surorilor cu care ne-am bucurat și pe care, cu tristețe, dar împlinindu-ne datoria, i-am petrecut spre veșnicie.

3. Locașul de închinare

Voi începe cu partea luminoasă a acestui capitol pentru că ”bine ne este nouă” (Matei XVII, 4) atunci când ne bucurăm de bucuriile și realizările semenilor noștri.

Parohia Ortodoxă Română din sudul Suediei, cu sediul la Malmö
Credincioșii din Parohia Ortodoxă Română din sudul Suediei și Danemarca au fost uniți în jurul bisericii cu hramul ”Pogorârea Sfântului Duh” din orașul Malmö – inițial biserică luterană suedeză – în care s-au celebrat serviciile divine ortodoxe în limba română începând din anul 1983. Prin voia și harul lui Dumnezeu și prin strădania și efortul preotului Mihai Radu, sprijinit jertfelnic de familie, biserica a fost cumpărată la 1 iulie 1986, modificată și adaptată la spațiul liturgic ortodox, în special prin construirea din temelie a Sf. Altar. Un an mai târziu a fost cumpărat și terenul, în suprafață totală de 1756 mp.

Vrednicul de pomenire patriarhul Justin Moisescu a dăruit iconostasul și clopotul, care au ajuns la Malmö prin grija patriarhului Teoctist, în anul 1987, după ce primul trecuse la cele veșnice cu un an înainte.

Slujba de sfințire a bisericii a fost oficiată de patriarhul Teoctist Arăpașu în duminica din 27 septembrie 1987, înconjurat de un sobor de ierarhi compus din Johannes de Helsinki, Nicolae al Banatului și Adrian Hrițcu de la Paris, precum și mulți preoți ortodocși. La eveniment au luat parte și Arhiepiscopul Suediei Olof Sundby, Episcopul Olle Nivenius de Lund și Episcopul Åke Karlstlund.

Ulterior, cu sprijinul credincioșilor fideli Bisericii, trăitori în sudul Suediei și în Danemarca, s-a început și pictarea bisericii, lucrare care în prezent se aropie de faza finală.

Parohia Ortodoxă Română din vestul Suediei, cu sediul la Göteborg închiriază în exclusivitate o biserică situată în Norra begravningsplatsen din Göteborg. Biserica a fost înzestrată cu o frumoasă catapeteasmă sculptată la atelierele Patriarhiei Române din București și împodobită cu pictură în tempera pe toți pereții interiori din altar, naos și pronaos. Toate cheltuielile pentru materiale și manoperă au fost suportate de parohie, prin grija părintelui Culai Enache.

Biserica a fost târnosită la 6 decembrie 1992 de către P. F. Patriarh Daniel , pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un mare sobor de preoți între care amintim: Pr. Paroh Culai Enache, Pr. Vicar Constantin Pârvu de la București, Pr. Mihai Radu de la Malmö, Pr. Toader Doroftei de la Stockholm și Ierodiaconul Teodosie Doroftei de la M-rea Sihăstria.

Parohia Ortodoxă Română din nord estul Suediei – Stockholm
Deținerea în proprietate a unui locaș de cult – biserică – pentru o parohie nu este un deziderat ci o necesitate. Cel mai acut trăim aceasta noi preoții care purtăm cu noi ”biserica în geamantan”. Nu este deloc ușor să cari cu tine peste tot veșminte preoțești, cărți de cult, icoane, vase și alte obiecte liturgice, iar uneori să fii chiar nevoit a improviza altare pentru a obține cât de cât o ambianță bisericească. Ba mai mult, la sfârșit totul trebuie reașezat la starea inițială pentru utilizarea profană a încăperii, având în vedere că de multe ori slujitorul bisericesc nu are la dispoziție decât o sală de clasă, un azil de bătrâni, un salon de spital sau un spațiu restrâns dintr-o închisoare.

Dar asemenea dificultăți și inconveniente nu afectează numai pe preotul slujitor ci și pe credincioșii care participă la cultul divin, știut fiind că mediul ambiant are o rezonanță covârșitoare asupra sufletului uman. ”Casa Mea, casă de rugăciune se va chema” (Mt. XXI, 12; cf. Isaia 56, 7) spune Mântuitorul Iisus Hristos când i-a alungat pe negustori din templu, care făcuseră din Casa Domnului ”peșteră de tâlhari”. Este ”Casa Domnului” pentrucă acolo sălășluiește Dumnezeu însuși, concret și real, nu doar simbolic. Este adevărat că Dumnezeu este pretutindeni și nu poate fi ”închis” într-un altar sau o biserică; Dar El însuși Se lasă ”mărginit” prin pogorământ (chenoză) așa cum a binevoit să se pogoare din cer și să ia trup omenesc acceptând mărginirea noastră. În miracolul euharistic pe Sf. Altar se află Însuși Trupul Lui Hristos, întreg, după transfigurarea pâinii și a vinului din timpul epiclezei. De aceea cu toții, preoți și credincioși, ne dorim un locaș care să fie numai ”Casa Domnului”, nu doar pentru motive practice, ci pentru că acesta este un ideal spre care tindem și unde dorim să ajungem, încredințați fiind că biserica este pridvorul Raiului.

Toate aceste gânduri și realități le-au avut în vedere înaintașii noștri când, la 3 august 1977, au deschis un Fond pentru achiziționarea unui local al Bisericii Ortodoxe Române din Stockholm. La 1 aprilie 1978 Pr. Alexandru Ciurea se retrăgea la pensie și în documentația de predare succesorului său, Pr. Ștefan Sandu, se precizează că în Contul pentru procurarea unui locaș de biserică se afla suma de 12.028 krs. și 90 de öre.

Pe data de 16 ianuarie 1981 Parohiei Ortodoxe Române din Stockholm i se oferea gratuit o biserică din piatră cu o capacitate de cca 75 locuri în Danderyd la cca 10 km nord de Stockholm, cu mijloace de locomoție autobuz de la stația de metrou. Pentru terenul pe care se afla biserica, o suprafață de cca 1500 mp. se cerea Parohiei suma de 300.000 krs.

Într-o dare de seamă financiară pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 1978 se menționează că pentru local de biserică s-a încasat suma de 324 krs. și 25 öre, iar pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 1979 suma de 1.277 krs. Se înțelege că la data de 16 ianuarie 1981, când s-a oferit posibilitatea cumpărării unui teren cu o biserică de piatră pe el, fie ea și numai de 75 locuri, în Fondul pentru locaș de biserică trebuie să fi fost doar 14 – 15 mii de koroane ceea ce nu a îngăduit achiziționarea unui imobil de 20 de ori mai scump decât posibilitățile proprii de cumpărare.

La data de 2 iulie 1981, când Pr. Ștefan Sandu a predat Bugetul Parohial înlocuitorului său Pr. Mihai Radu, se afla în Fondul pentru local de biserică suma de 17.668 krs.

La 8 decembrie 1981 Pr. Mihai Radu a predat Bugetul Parohial noului titular, Pr. Anton Poșircă și în Fondul pentru local de biserică se afla suma de 22.668 krs.

Subsemnatul am preluat Bugetul Parohial de la Pr. Anton Poșircă la data de 15 iunie 1990 și în Fondul pentru local de biserică exista suma de 92.039 krs și 75 öre.

În 1990 ”Svenska Missionsförbundet” a pus în vânzare un imobil constând din biserică, opt apartamente de câte 3 camere, unul cu 2 camere, o garsonieră, 10 camere simple și alte săli și birouri. Împreună cu toți membrii Consiliului nostru parohial ne-am deplasat la fața locului și am discutat cu conducătorul Parohiei respective, Lennart Betner. Cu toții am fost de părere că aceasta ar fi fost o ”achiziție ideală pentru parohia noastră: Poziție centrală, lângă stația de metrou ”Midsommarkransen”, spațiu suficient, aducător de venituri prin chiriile de pe apartamente – dar peste puterile noastre de cumpărare”; Se vindea la prețul de 6 milioane de koroane. La 29 decembrie 1990 în Contul pentru local de biserică la Stockholm noi aveam doar suma de 97.239 krs. și 75 öre. La scurt timp după aceea imobilul a fost cumpărat de către Biserica Coptă.

La 12 ianuarie 2002 Consiliul Parohial al Parohiei Ortodoxe Române ”Sf. Gheorghe” din Stockholm a adresat o scrisoare D-lui Primar municipal AXEL WENNERHOLM solicitându-i concesionarea unui teren din proprietatea Primăriei, pe care parohia noastră să-și zidească noua sa biserică. Cererea noastră a fost primită cu bunăvoință și ni s-a aprobat un teren într-o zonă centrală din Enskede Gård, aproape de o stație de metrou, la nord de Lindevägen. Pe data de 18 octombrie 2002 am avut o întrevedere cu experții Comunei, fiind însoțit din partea parohiei noastre de D-na Arhitect Angela Covacu. Între subiectele discutate cu acel prilej a fost și termenul de ”concesiune” (suedez ”markupplåtelse”) care în concepția și limbajul juridic suedez nu înseamnă ”gratuitate”, sau o sumă simbolică pentru un anumit număr de ani, ci înseamnă că Primăria rămâne în continuare proprietara terenului, pe care îl concesionează beneficiarului contra cost, la prețul pieței, în limbaj de specialitate numit „tomträttsavgäld” (arendă). În acel moment arenda de piață în Stockholm era de 55 krs/mp/an și se aștepta ca în anul următor să se ridice prețurile în toată zona Stockholm și să depășească 100 krs/mp/an. Ceea ce s-a și întâmplat. La un teren de minim 1000 mp ar fi trebuit să plătim, numai arenda, peste 100.000 krs/an. Cunoscând posibilitățile noastre financiare precare, aceasta ar fi însemnat să ne angajăm într-o relație contractuală insolvabilă, care ar fi atras după sine punerea Parohiei, ca Instituție, în stare de faliment. Exista și varianta, mai sigură, a cumpărării terenului. Primăria era dispusă să ni-l vândă, tot la prețul pieții desigur, și astfel n-am mai fi avut teama insolvenței. Prețurile terenurilor în Stockholm variau atunci între 4000 și 5000 krs/mp.

La data de 8 noiembrie 2002 exista în Fondul pentru local de biserică la Stockholm suma de 416.364 krs.

Închei aici acest subcapitol cu intenția de a reveni la el când voi aborda aspectul ”Perspective”. Găsesc totuși necesar să notez, încă de acum, că în ultimii ani nu s-au mai făcut donații la acest Fond, eu însumi sugerând aceasta în mesajele mele oficiale. Am făcut-o cu dorința să nu se confunde demersul nostru pentru o biserică parohială proprie cu ”Prima și cea mai mare catedrală ortodoxă română din tot Nordul” care ”se zidește” pe terenul ”dat de Guvernul Suediei”. (Citate din presă sau scrisori și blanchete primite de enoriașii noștri).

4. Organizare

În anul 2000 în Suedia a intrat în vigoare o nouă Lege a Cultelor cunoscută mai larg sub denumirea de ”Despărțirea Bisericii de Stat”. Într-adevăr, până la acea dată Biserica Luterană Suedeză, mai exact Svenska Kyrkan, era una dintre Instituțiile Statului Suedez. După anul 2000 Biserica Suedeză a devenit o Confesiune liberă, egală în fața Statului cu toate celelalte Confesiuni recunoscute în Suedia. În baza neutralității Statului laic s-a hotărât ca oricare altă Confesiune, dacă dorește, poate să funcționeze cu statut juridic de Confesiune – Trossamfund, până atunci ele funcționând sub forma juridică de ”Asociație ideală” – Ideel förening.

În baza noii legislații, Biserica Ortodoxă Română din Suedia și Scandinavia a făcut demersurile necesare și, la 20 decembrie 2002, prin Decizia Instituției de resort – Kammarkollegiet – a fost declarată Confesiune (Trossamfund), cu statut de persoană juridică și număr de înregistrare specific, aprobându-i-se propriul Statut de organizare și funcționare.

La inițiativa Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel și în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din luna octombrie 2007, a luat ființă EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A EUROPEI DE NORD. Așa cum se arată în Art. 1 din Statutul său de organizare și funcționare, Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord este compusă din următoarele unități bisericești: ”Biserica Ortodoxă Română din Suedia și Scandinavia”, ”Biserica Ortodoxă Suedeză”, ”parohiile existente și cele care se vor mai înființa”.

Despre alegerea, hirotonia întru arhiereu și intronizarea Prea Sfințitului Macarie, primul Episcop al nou înființatei Eparhii; despre agenda de lucru și vizitele pastorale ale PS Sale, precum și despre multe evenimente deosebite care au avut loc sau sunt programate pentru viitorul apropiat, se poate citi în Pagina electronică oficială a Episcopiei: www.episcopiascandinavia.se.

De asemeni, menționăm că au apărut primele 3 numere ale revistei Episcopiei ”Candela Nordului” în care se pot citi cuvântările oficiale de la cele mai însemnate momente din viața Episcopiei, ilustrate cu un bogat material foto de o calitate grafică impecabilă.

PREZENT

În afară de parohiile și preoții menționați mai sus, o dată cu înființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord și venirea PS Episcop Macarie în Suedia, au fost create și alte unități de cult, Parohii noi în Norvegia și Danemarca, dar și în Suedia, pe raza pastorală a celor deja existente. De altfel, în unele locuri existau astfel de unități chiar și mai înainte de venirea PS Macarie în Suedia, dar funcționau sub alte jurisdicții canonice și aceasta constituia, cel puțin formal, o precizare a spațiului de desfășurare a lucrării pastoral – misionare.

Acum însă există o singură Episcopie și un singur Episcop pentru toți preoții și pentru toți credincioșii ortodocși români din toată Scandinavia. Situația aceasta este, desigur, de dorit și ideală sub toate aspectele. Atâta doar că în unele zone sau localități – și îndeosebi în Stockholm – planează o mare confuzie și incertitudine privind apartenența enoriașilor români la o parohie sau alta. Unii se mută de colo – colo, mânați de un moft sau capriciu. Alții dau curs campaniilor prozelitiste, provocate, în sânul aceleiași comunități, de interese contradictorii. Această stare de fapt are ca rezultat două urmări negative grave:

1. În primul rând există riscul ca aceeași presoană să figureze în registrele de enoriași ale mai multor parohii, ceeace înseamnă o mistificare a realității și prin urmare pierderea credibilității noastre ca Unitate de Cult – Trossamfund – serioasă și responsabilă.
2. În al doilea rând, această incertitudine crează o stare de instabilitate pentru fiecare parohie în parte și, implicit, neputința de a demara și duce la îndeplinire un proiect de proporții, cum este acela de a dobândi și întreține o biserică parohială proprie.

PERSPECTIVE

Nu este în intenția mea ca rândurile de mai sus să supere pe unii dintre cititori. Dar rezolvarea, într-un mod constructiv și real, a problemei abordate de mine, ar putea avea efecte benefice, consider eu, atât în ce privește armonia spiritual – duhovnicească dintre românii care lociesc în Stockholm și împrejurimi, cât și concentrarea forțelor economice – dar mai ales umane -, la perspectiva realizării unei biserici proprii pentru comunitatea română din Stockholm. Cei care se simt vizați sunt rugați să nu-și pregătească săgețile otrăvite cu care să înțepe pe la tv sau prin reviste și ziare, cum au făcut în 1990 când am ajuns eu în Stockholm; Împărtășesc convingerea că numai toți românii împreună, cei care locuiesc în Stockholm, cu devotament și încredere, și cu mari sacrificii, pot realiza și întreține o biserică ortodoxă română proprie în acest oraș. Scindările, dezbinările, împrăștierile de tot felul, ambițiile, orgoliile, ba chiar neadevăruri, spuse frumos și prezentate maestru, nu fac decât să decredibilizeze și să descurajeze chiar și pe cei mai bine intenționați dintre confrații noștri.

La baza unui proiect atât de măreț, cum este o biserică românească în Stockholm, nu trebuie să stea decât adevărul și cinstea. A aborda tactica ”scopul scuză mijloacele” înseamnă să compromiți nu numai bunele tale intenții, dacă le ai, ba chiar și eforturile și sacrificiile altor ostenitori, chiar dacă, să presupunem, nu urmărești aceasta cu bună știință.

Înainte de a porni la un asemenea proiect trebuie să avem răspunsul la următoarele întrebări:

1. Câți români sunt, dintre cei care locuiesc în Stockholm, care doresc ca parohia lor să dețină în proprietate o biserică ortodoxă ca locaș de închinare?
2. Câți dintre acești doritori sunt dispuși să contribuie economic lunar la achiziționarea (cumpărare/construcție) și apoi la întreținerea acestei biserici și cu ce sumă?
3. Câți sunt dispuși și au posibilitatea să contribuie cu timpul și energia proprie la acest demers: planuri, proiecte, mobilizare, organizarea de colecte, lucrări fizice de construcție și întreținere, etc., etc.?

Desigur că nu construcția unei biserici românești este rostul de căpătâi al strădaniilor noastre, ci mântuirea sufletelor; Această lucrare duhovnicească justifică istoria noastră trecută, prezentă și în perspectivă pe aceste meleaguri, având în vedere că la Judecata din urmă vom fi întrebați în ce măsură L-am primit bine pe Hristos, venit la noi prin semenul nostru (Matei XXV, 34-46).

Dar dacă totuși viețuim aici și dorim să lăsăm ceva în urmă pentru fiii și nepoții noștri, o biserică ortodoxă română în Stockholm ar fi un dar ideal pentru viitorul care începe azi, bine știind că pentru ctitori se fac permanent rugăciuni, atât timp cât biserica dăinuie (secole sau milenii).

Având în vedere vârsta înaintată, presupun că numele meu nu va fi legat de această biserică. Consider că aceasta este voia lui Dumnezeu și nu am nici un fel de veleități nesatisfăcute în această privință. Dar sigur că va veni o zi când voi preda unui urmaș mai tânăr rodul strădaniilor noastre și cu cât soldul din Fondul pentru locaș de biserică va fi mai mare, cu atât vor spori șansele celui care vine după mine să ducă la îndeplinire acest proiect. Vă îndemn deci, cu toată căldura, pe cei care doriți să faceți donații pentru Locașul de biserică din Stockholm, să le depuneți direct în acel cont deschis la SE Banken: Bankgiro nr. 757-6390. Banii din acest Fond se află în acest moment depuși la Riksgälden până în mai 2014 când se va lua o nouă decizie în Consiliul Parohial.

Precizez și cu această ocazie că de acești bani nu s-a folosit nimeni vreodată, nici integral nici în parte, sau sub formă de împrumut, ci au fost rezervați totdeauna pentru destinația lor strictă: – locaș de biserică.

Cu prilejul acestui jubileu de 40 de ani am abordat unele probleme mai delicate, propunând, pentru un dialog deschis, și unele întrebări. Așteptăm răspunsurile, sau comentariile Dvs., fie public – cu acces la ele pentru toți cititorii – fie privat, în care caz mesajul Dvs este văzut numai de mine. Voi căuta să răspund, atât cât pot. Este o încercare!

Aflându-ne în preajma Sărbătorilor Nașterii Domnului din anul mântuirii 2011 doresc să adresez calde urări de sănătate enoriașilor Parohiei Ortodoxe Române din nord-estul Suediei și ai parohiilor din vestul și sudul Suediei, precum și tuturor cititorilor acestor rânduri, mulțumindu-le tuturor pentru răbdare și înțelegere.

Și acum un cuvânt pentru enoriașii parohiei noastre din nord-estul Suediei: Stockholm, Västerås, Linköping, Norrköping, Eskilstuna, Örebro și alte localități din zonă, ai căror români ortodocși doresc să aparțină de parohia noastră:

Dragii mei,
Vă mulțumesc din inimă pentru încă un an rodnic și plin de bucurii pe care l-am trăit împreună cu dumneavoastră. Grație sprijinului moral și material pe care mi l-ați acordat am reușit să săvârșim împreună peste 120 de servicii religioase publice, constând din Utrenie și Sf. Liturghie sau Vecernie cu Priveghere și Acatist, înlocuite uneori de Pavecernița Mare, Sf. Maslu sau Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. Au participat la aceste servicii divine publice în jur de 4000 de persoane. În registrele matricale au fost consemnate anul acesta 22 botezuri, 4 cununii și 4 înmormântări. Situația bugetară este echilibrată; Până la sfârșitul anului ne-au rămas cheltuieli în valoare de cca. 40.000 krs. (salarii, impozite și alte plăți) , dar nădăjduim să le acoperim din veniturile ce se vor realiza în cursul lunii decembrie.
Doresc să aduc un elogiu celor care au conștientizat că prin contribuția lor parohia noastră se menține viabilă. Bunul Dumnezeu să le răsplătească angajamentul și generozitatea!
În același timp apelez stăruitor la toți enoriașii noștri să-și aducă fiecare contribuția lui, după putere, și să nu neglijeze a vira la bugetul parohial o sumă oricât de mică, atât cât îi permite situația economică, aceasta fiind și o confirmare a apartenenței la parohia noastră. Contul parohial pentru contribuțiile de membru, sau alte donații, este:
Plusgirot: 431 42 77-7.
Bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toți și să vă dăruiască toate cele de folos!

La mulți ani, 2012!

Cu toată prețuirea și dragostea,
Pr. Toader Doroftei